Am iesit la pensie la 45 de ani, din mină. Ultimii ani au fost foarte grei, aproape tot timpul bolnav. Din 24 de ani subteran, vreo 12 am fost salvator minier, am lucrat la 250 de metri sub nivelul mării, am lucrat cu aparat de respirat independent, am lucrat în condiții de temperatură, umezeală, praf, pericol de explozie, pericol de strivire și de multe ori în aer cu oxigen puțin… Mulți colegi nu au apucat pensia, mulți sunt în cârje, în cărucioare, au tot felul de boli grave sau pur si simplu nu mai sunt. Mai sunt unii și mai nefericiți, au ieșit în pensie după 15 sau 16 ani de muncă, au lucrat în zone cu radiații, la minereuri radioactive. Mai sunt nefericiți care au lucrat la uzinele chimice, la fabrica de ciment. Mai sunt și alții pe care nu mii amintesc. Dar o putoare de 42 de ani, care a stat cu fundul pe scaun, nu poate fi comparată cu cei care au făcut munci grele în condiții deosebite iar speranța de viață le este scăzută @Ioan P.