“-Mi-am luat credit pentru casă în Germania. Dau 446 de euro pe lună și am dobândă fixă. Alocația copiilor e 500 de euro, deci plătesc rata cu banii lor. Inițial, am vrut să îmi iau casă în Germania cu banii jos și era să fiu arestat. Mi s-a explicat că în țările dezvoltate nu mai merge faza cu banii strânși la ciorap, că trebuie să declarari de unde îi ai. Și nu poți să declari că îi ai de la clonat carduri. Eu îi aveam în mare parte din muncă cinstită, însă nu puteam proba cu acte. Când am fost la bancă și le-am zis că nu am acte, mi-au zis că nu merge așa. Și m-au întrebat dacă am copii.

Da, am. Doi. M-au întrebat dacă măcar pe ei am acte. Aveam. Și atunci mi-au zis că îmi pot da un credit pentru casă, pe care îl pot acoperi din alocația copiilor. Și rămân și cu bani pentru o bere la pet. Am acceptat, dar cu o condiție. Să îl sune pe Mugur Isărescu și să mi-l dea la telefon. Nemții de la bancă, dornici să îmi ia alocațiile, l-au sunat imediat pe nea Mugur și mi l-au dat la telefon. L-am preluat eu pe domnul Isărescu și i-am povestit ce se întâmplă. Mă asculta și plângea. Mă implora să nu iau creditul. Și să mă întorc imediat în țară, unde la alocația copiilor mai pun două salarii și abia dacă acopăr rata. I-am zis că iau în calcul sfatul. Desigur, de la faza cu Isărescu încolo am glumit. Din păcate.”