“-M-au dat afară de la all-inclusive pentru că am vrut să iau la pachet ce nu am putut să mănânc acolo. Am mâncat 3 farfurii cu vârf, dar mai rămăsese o grămadă de mâncare în bufetul lor suedez. Oale cu crenvurști, tăvi cu fripturi și cârnați, cratițe cu garnituri etc. Pregătisem totul: adusesem chiar și o dubiță în fața hotelului, ca să îmi pună în ea tot ce nu apucasem să mănânc. Aveam și niște cutii mari, niște pungi rezistente și niște folii de aluminiu. Voiam să iau cu mine tot ce se putea: cârnați, fripturi, salate, prăjituri, fructe, băuturi. Nu voiam să las nimic în urmă. Doar plătisem pentru tot, nu?
Dar când am ajuns la recepție și le-am spus planul meu, au rămas mască. Au început să mormăie ceva de genul că nu se poate, că nu e permis, că nu e normal. Au chemat și managerul, care a venit cu o față roșie de furie. Mi-a zis că all-inclusive înseamnă să mănânci cât vrei în hotel, nu să iei acasă tot ce găsești. Atunci i-am cerut să îmi dea banii înapoi pe toată cazarea. Luasem o săptămână, mai avem doar două ore și trebuia să eliberez camera. Nu apucasem să o eliberez decât de prosoapele din baie. Erau șocați când le ziceam asta, dar le-am explicat și mai clar.
Le-am explicat că mai aveam de eliberat din cameră televizorul și patul, dar le-am zis celor de la recepție că le las lor, dacă îmi dau banii pe cazare. Desigur că exagerez când povestesc toate astea. Dar o fac pentru că tocmai am fost în Bulgaria, la all-inclusive. De unde m-am întors cu 4 kile mai slab. Am nimerit într-un hotel cu conaționali care se trezeau la 7 să mănânce tot ce era acolo. Chiar am vrut să iau televizorul, ca să mai recuperez din pagubă…”