“-O multinațională mi-a propus un salariu cu 30% mai mic decât îmi dă patronul român la care muncesc acum, iar când i-am întrebat de ce cred ei că aș pleca la un salariu mai mic, mi-au zis așa: “Păi lăsați că știm cum e la patron român.” Nu, pe bune, cum e? Îmi plătește toate taxele, nu e militărie și câștig mai mult. La care cei de la multinațională îmi bagă decisiva: “Teambuldinguri faceți?” Nu facem, băi. Obișnuim să bem și să petrecem acasă, cu familia și neamurile. I-am convins cu asta și m-au întrebat cât vreau ca să plec de la patronul român și să merg la ei.

Fiind deja enervat, le-am răspuns că vreau dublu față de cât îmi dă patronul român. Dacă vor, bine, dacă nu, tot bine. Nu au zis nimic altceva decât că mă sună ei. Nu mă așteptam să mă sune, dar m-au sunat azi. Aveau vești foarte bune: nu îmi dau chiar dublu, dar îmi pot da cu 30% mai mult. Eu în schimb aveam vești proaste pentru ei: m-am mai gândit și nu plec de la patronul român nici dacă îmi dau triplu. Păi e viață la patronul român. 30% facem doar din e tragem cu furtunul din rezervor. Dacă se mai scumpește mult motorina, ajungem la 50%. E adevărat că nu facem teambuindinguri. Dar nici nu e nevoie, că avem la firmă o magazie unde ne putem iubi când vrem cu colegele de la marketing și contabilitate.”