“Inca imi amintesc de un 1 Martie trist, eram in clasa a II-a, iar invatatoarei care nu ma prea placea, i-am dus un martisor simplu, clasic, atat din cauza situatiei materiale a parintilor si in acelasi timp, a principiile cu care m-au crescut. Ceilalti i-au dus tot felul de buchete mari de flori, cafea si altele. A luat martisoarele tuturor si apoi a inceput sa le trieze, intreband de la cine l-a primit pe fiecare. Cand a ajuns la al meu, mi l-a aruncat pe banca, spunandu-mi sa i-l dau mamei mele, ca ea nu primeste un astfel de martisor.”

Vremurile astea s-au dus. Acum nu se mai refuză niciun cadou. De ce să refuzi ceva, când există OLX?