“Nu i-as spune “nostalgie dupa comunism”. Eu,de exemplu aveam 13 ani la revolutie. Am stat si eu la cozi la lapte de seara, la orice coada care promitea vreun aliment, am invatat la lumina lampii, ma usca mama dupa baia din lighean, la gura cuptorului de aragaz. Si vin acum in prezent. Am 43 de ani, 25 de ani munciti, cu sanatatea atat de subrezita dupa ani de efort ,fara curajul de a merge sa fac tratamente pentru ca incepand de la banalul consult de diagnosticare, totul costa enorm. Cu inca visul de a avea posibilitatea unui concediu in alta parte decat in minunata mea locuinta de 29 mp pentru care ma rog sa mai am 15 ani putere de munca si desigur,un loc de munca, pentru a o achita. Fara vreo speranta de a lasa urmasi. Cu economii la sange in fiecare luna, cumparaturi la “felie” si la bucata. Nu e nostalgie, e tristete pentru ca daca asta inseamna democratia…sunt ferm convinsa ca multi dintre noi,in situatie similara, sunt mai mult confuzi decat nostalgici.”
Da, și democrația are neajunsurile ei. Dar măcar votăm liber. Acum votam PSD fiindcă vrem, nu ca înainte, pentru că eram obligați.