“-Nu mai mințiți lumea că a fost rău în comunism! Eu am fost coleg la școală cu un băiat care avea cămara plină cu ciocolate, frigiderul era plin cu carne, iar dulapul suspendat din bucatarie era jumate cu banane, jumate cu portocale. Tatal lui, bietul, lucra ca simplu angajat și găsea toate astea… Lucra ca simplu angajat la Securitate, dar se gaseau toate astea pentru el, daca stia în casa cui să intre. După Revoluție, au dus-o tot bine. Tac-su a lucrat în continuare la Securitate, dar ca patron de firmă de export. Nu exporta nimic, însă a avut noroc: a primit pe nimic o fabrică de la marginea orașului și a dus-o la fier vechi. Fostul meu coleg s-a însurat cu fata unui securist și mai mare decât taică-su și împreună au deschis un lanț de librării. Nu au făcut niciun ban din asta, însă și ei au avut noroc: le-au fost retrocedate câteva terenuri care aveau legătură cu bunicii lor și așa au ajuns milionari. Nu, terenurile nu au fost ale bunicilor lor. Singura legătură a bunicilor lor cu terenurile a fost că bunicii au participat ca securiști la colectivizare. După asta, fostul meu coleg și soția lui au avut un noroc și mai mare: a dat faliment banca de stat de la care luaseră un credit neperformant de 4 milioane. În fine. Nu mai mințiți că a fost rău în comunism. A fost bine în comunism. A fost bine și după comunism. Pentru cine a muncit. Că norocul nu vine la oricine. Norocul vine la cine muncește.”
Mult noroc au unii
2