“-Merg azi la o piață cunoscută și cam scumpă din București. O întreb pe doamna de la tarabă care produse sunt din România, că vreau să sprijin producătorii locali.
-Roșiile sunt românești – mă asigură ea
-Or fi ele românești, dar sunt crescute și culese în România? – întreb eu
-A, nu. Sunt aduse din Turcia, dar sunt românești.
-Și castraveții?
-Tot din Turcia, dar și ei românești.
-Ceapa?
-Din Olanda. Dar nu diferă de aia de la noi.
-Cartofii?
-Cred că din Belgia. Dar am avut și de mai aproape de noi, din Polonia.
-Și totuși, ce aveți din România?
-Usturoiul.
-Sigur nu e adus din China?
-Ba da.
-Și de ce ziceți că e din România?
-E de atâta timp la noi că ar putea cere cetățenie.
-Acum pe bune, măcar leuștean aveți din România?
-Sunteți sigur că vreți leuștean din România?
-Da. Aveți?
-Eu nu am, dar știu o doamnă care are leuștean din România.
-Și unde o găsesc?
-Pe stradă, la colț. Dacă nu or fi luat-o mascații.
-Am înțeles. Dați-mi și mie o roșie.
-Una singură?
-Da.
-Ce faceți cu ea?
Aici am reușit să o surprind:
-Cartofi prăjiți.
-Din roșie faceți cartofi prăjiți?
-Da.
-Cum? Ce legătură e între roșii și cartofi?
-Plasticul. Ăsta e la fel peste tot în lume.”