Am fost la un interviu de angajare unde m-au respins aproape instantaneu cu argumentul că “Sunteți prea pregătit pentru post!”
-Aiurea! – îi arunc eu șefului care mă “intervievase”
-Vorbesc serios, chiar sunteți mult prea calificat.
-Aiurea! Mă respingeți fiindcă vă e frică să nu vă iau postul.
-De ce să îmi luați postul?

-Pentru că sunt mult mai bun decât dumneavoastră.
-Nu. Nici nu ați avea cum, pentru că eu sunt nepotul șefului cel mare.
-Nepot, nepot, dar știți cum e: când apare unul mukt mai bun, care aduce bani mai mulți, nu mai există nepotisme…
-Domnule, ești nebun?
-De ce mă întrebați așa ceva?

-Pentru că aici suntem la APIA, nu la Microsoft. Dumneata știi unde ai venit să dai interviu?
-Da.
-Atunci eliberează locul până nu chem băiatul de la pază.
-E rudă cu dumneavoastră?
-Nepot de văr.
-Și nu i-ați găsit ceva mai bun?
-Abia a ieșit din închisoare. Nu îl putem face direct șef.
-Cum nu puteți? Am citit în presă că șeful pe județ e în aceeași situație: tot abia ieșit din închisoare.
-Da, dar el a fost la pușcărie pentru o faptă compatibilă cu funcția de șef: corupție.
-Și nepotul de văr pentru ce a făcut pușcărie?

Răspunsul a venit natural:

-Pentru o faptă compatibilă cu postul lui actual, cel de paznic: tâlhărie.
-Păi chemați-l aici să îi dau eu o șpagă ca să nu mă bată. Și ajunge și el șef după aia.
-Nu merge așa. Trebuie să ia șpagă neprovocat. Trebuie să ceară el, nu să i se ofere. Legea e clară.
-Am înțeles. Deci dacă după ce plec de aici dau o spargere și peste între 2 și 5 ani mă întorc la interviu, am vreo șansă?
-Mică. Dacă nu aveți și o rudă la dosar, pușcăria nu ajunge. E bună, e bine să o ai, e necesară, dar nu și suficientă.