“-Am 60 de ani și sunt plecată la muncă în străinătate de 30 de ani. M-aș fi întors acasă, dar în România celor de vârsta mea le este imposibil să își găsească un job, chiar dacă au putere de muncă. Aici, în Germania, seniorii sunt atât de apreciați la job încât mulți își permit să ceară salarii mai mari, deoarece vin cu un bagaj de experiență. Ultima dată când am încercat să îmi găsesc de muncă în România a fost acum 4 luni și redau puțin din dialogul pe care l-am avut cu patronul:

-Dar ce vârstă spuneați că aveți?
-Fac 60 luna viitoare.
-Aaa… Ne pare rău, căutăm altceva.
-Păi spuneați că vă trebuie cineva cu experiență!
-Da, dar dumneavoastră aveți prea multă experiență
-Și ce e rău în asta?
-Nu e nimic rău în asta… Vă putem angaja la jumate din bani.
-Cum la jumate din bani? De ce la jumate din bani?
-Pentru că, dacă va angajăm pe dumneavoastră, mai trebuie să angajăm pe cineva tânăr.
-De ce?
-Păi știți cum e…
-Nu, nu știu cum e. Cum e?
-Mai uitați, mai astea.
-Mai adorm la muncă, nu?
-Da…
-Nu uit, domnule, nimic. Și nici nu adorm la muncă. De ce zici așa ceva?

Răspunsul m-a bulversat:

-Păi soția mea care nu are 50 și uită tot timpul. Și s-a și pensionat.
-Dar ce lucra?
-Judecătoare. Dar ea uita de mult, din tinerețe, încă de când a intrat în magistratură.
-Ce uita?
-Când o întreba lumea cu ce bani ne-am luat vilă în Aviatorilor.
-Am înțeles. Vă mai caut eu.

Îmi cer scuze pentru micile adăugiri de la mine, dar în mare cam asta a fost ideea dialogului. La 60, în România, valorăm jumate.”