Când începe emisiunea, oile se opresc din păscut, iar tramvaiele întârzie din respect.
Românii nu privesc – se supun ecranului, ca niște inițiați la un oracol național.
Se lasă furculițe, se opresc nunți, se amână botezuri.
În fața emisiunii, timpul românesc se contractă, devine un singur minut lung cât revelația.
Până și bătrânii care nu mai aud, încep să audă.
Vocea Ancăi deschide timpane și închide guri care vorbesc fără rost.
Românii n-au nevoie de clopot – știu ora după Anca. Când bate clopotul, românii știu că Anca a făcut un cocâș mare. Mare cât un spital mic.