“-Încă se fac mai multi bani la muncă afară decât în țară. Eu câștig în Franța la gresie și faianță 4.000 de euro pe lună. Frati-miu e în Germania și ia 5.000 de euro la faianță. Daaar știu pe cineva în România care face excepție de la regulă: câștigă 20.000 pe lună, tot la faianță. 20.000! Bine, el e patron. Angajații lui iau 800 de euro. Dar e program relaxat: sâmbăta doar 6 ore. În rest, 8 ore, cu încă o oră neplătită după program, că sunt și alți clienți care așteaptă. Însă de Paște, le-a făcut o surpriză plăcută: nu le-a dat nimic.

A fost pentru prima dată după mulți ani când nu le-a dat nimic. De obicei, le dădea țeapă la salariu. Na, lucrurile încep să se miște și în România. Zic de acest patron pentru că am lucrat și eu la el înainte să plec. Era în urmă cu două luni. La plata salariile. La ratele pentru BMW era însă la zi, ceea ce îl recomanda ca om om serios, parolist.

Când l-am anunțat că plec, a venit cu o ofertă imposibil de refuzat: să închid bine ușa după mine, ca să nu dea navală ăia 100 care așteptau afară să mă înlocuiască. Am închis bine ușa după mine, deși afară nu erau decât doi șobolani. Dar nici ei nu voiau să intre. Erau acolo doar să mă felicite că mă car. Și ei erau de părere că nu mai e de stat, dar nu aveau opțiune.”