Un american își face vacanta în Romania. Merge el ce merge și ajunge la o stana din Ardeal, unde e foarte impresionat de câine.
– Bade, cât ceri pe câinele asta? Aș vrea să-l cumpăr.
– Nu e de vânzare.
– Iți dau 500 de dolari.
– Nu e de vânzare.
– Iți dau 1.000.
– Nu e de vânzare.
– Iți dau 2.000 de dolari pentru el.
– Nu e de vânzare și pace.
Americanul se vede nevoit să renunțe și să își vadă de drum.
În aceeași zi, un roman de la oraș trece pe la stana și îi place câinele.
– Bade, e de vânzare câinele? Cât iți dau pe el?
– 50 de lei, spune ciobanul.
Cel de la oraș da banii și pleacă cu câinele.
După ce pleacă, un băiat de la stana îi spune ciobanului:
– Pai bine nene, americanul ți-a oferit 2.000 de dolari și matale ai vandul câinele pe 500 de lei?
– Apăi mă, tu mă crezi pe mine prost? De la oraș se întoarce câinele meu, până diseară e înapoi. Dar din America cum se mai întoarce?

(În viziuneaui Becali, bancul era perfect daca venea armata și îi dădea la schimb pe câine un teren în centru.)