“Ultima experienta trista cu tata la Spitalul Municipal anul trecut, în august: l-am dus, la recomandarea medicului de familie, pt un Doppler, i se umflase un picior. L-am dus dimineața, am stat cu el pana la 10 seara si am urmarit prin geam cum il muta cu scaunul din dreapta in stanga. Nici azi nu mi-o iert ca nu l-am scos atunci. M-au sunat sa vin sa-l iau a doua zi dimineața, cu doppler-ul neefectuat, intrucat medicul era în concediu, ținut în tot acest interval de timp in nenorocitul ala de scaun cu rotile, pisat pana în calcai, cu pampers-ul neschimbat, cu tratamentul medicamentos neadministrat, deși semnalasem la camera de garda și faptul ca poarta pampersi, ca am la mine și pot sa-i las și de tratament, pe care-l aveam și pe ala la mine, dar n-au vrut sa ia nimic de la mine, pe motiv ca se ocupa ei. Am făcut ulterior Doppler-ul, la o clinica cu plata, a durat 20 de minute cu totul.”

Așa ceva ar trebui să te cutremure. Din păcate, la noi e ceva obișnuit.