Bobonete, genial ca de obicei:
“Eu nu aș veni la concertul tău, că nu sunt un așa mare fan al muzicii tale. Pentru că am zis, băi, Smiley plânge atât de mult în emisiuni, dar eu nu îl cred. Dar eu nu îl cred… De ce plânge tot timpul? Că a plecat așa, că a venit răvășită, că i-a luat mașina, că aia s-a f$%^ în patul lui, pe muzica lui… Dă-mi voie să cred că Smiley a f%^%^ mai mult decât eu în zece vieți de-ale mele…
Eu nu ascult muzica lui, ceea ce e un lucru concret… Eu cred că mă minte. Dă-mi voie, cunoscându-l mai bine decât alții, Smiley ”iubește” mai mult decât are despărțiri. (…) Nu am cum să nu știu versurile lui, pentru că mi le cântă fie-mea în urechi toată ziua. (…) Acum cânți despre despărțire, tot e bine că nu cânți despre la@#, de tristețe.”
Nu e adevarat, Smiley este in felul lui un artist complet: canta despre la&@, dar pentru tipe.