“În București stăteam la etajul 3. Nu exista parter, iar la etajul unu era o terasă imensă. Pe care vedeam zilnic de la mucuri de țigară până la pampers, tampoane, resturi de mâncare și alte acareturi. Cu ghena pe scară, da.
Aici, de când ne-am mutat în Barcelona, am învățat să și selectăm gunoiul, că avem pubele separate. Într-o zi iese fiu-meu cu gunoiul și l-a luat o vecină vigilentă la interogat, cu blândețe, desigur, uitându-se în pungile lui cu gunoi. I-a zis la final “Muy bien, chico!”. Era tare mândru de el.
Și, sincer, suntem tare bucuroși că am plecat, mai ales acum, când vedem că se poate trăi și altfel. Pentru că se poate, în pana mea!”

Da, dar și între Messi și Florinel Coman e o diferență…