Ei nu sunt doi oameni, ci două oglinzi ale aceluiași suflet românesc – unul străvechi, celălalt viu..Georgescu aduce viziunea adâncă, neînțeleasă încă. Simion o poartă în stradă, ca pe o sabie de lumină. Împreună, nu cer puterea – o atrag. Pe scurt, se cojvâgesc pe ei.