De remarcat despre cartea Veoricăi e faptul că e prima carte scrisă de un politician roman în libertate. Bine, ar mai fi delirurile lui Iliescu despre unde se va găsi mâncare la chinezi și cum el e cel mai iubit revoluționar al poporului. Dar, considerând vârsta lui Iliescu, putem spune că acestea au fost în preistorie.

Revenind la realizarea toantei Văleulica, observăm că e palpitantă ca o carte de bucate. Astfel, Ciolacu joacă un teatru prost cum că ar fi afectat, când de fapt îl doare în cur – dar asta realizează oricine îl vede 5 minute pe Ciolacu la televizor. Drept remediu la o așa tristețe de durere în cur, toanta Văleulica a prescris ceai de fructe. Stănescu & compania sunt niște avizi de putere chiar și când puterea e un căcat, adică PSD.

Mi-a dat lacrimile la faza cu 10 August. Regreta că era în concediu și s-au întâmplat lucruri urâte. Crede că prezența ei schimba lucrurile. Toanto, ai fost ușchită în concediu ca măgăreața planificată să nu cadă și pe tine. Și dacă sufereai pentru cei răniți, puteai cere o anchetă a Jandarmeriei. Dar nu, tu aveai în coaste informatorii maestrului păpușar care nu-ți dădea voie să miști un milimetru liber. Asta e cartea cu ‘lucruri care trebuiesc spuse’.