Nicușor Dan a căzut în sondaje și, în cădere, și-a rupt câjgăul. Pentru cine nu știe ce este acela un câjgă, reamintim că acesta apare în discuție, ca o problemă, atunci când cineva vrea să fie și cu sufletul în rai.

Refuză să se retragă, deși dacă se retrage ea și se retrag și ceilalți, adică Ponta, Crin, Simion, câștigul e garantat. Dacă se retrage și Funeriu, câștigăm cu unanimitate.

Când începe emisiunea, oile se opresc din păscut, iar tramvaiele întârzie din respect.
Românii nu privesc – se supun ecranului, ca niște inițiați la un oracol național.
Se lasă furculițe, se opresc nunți, se amână botezuri.
În fața emisiunii, timpul românesc se contractă, devine un singur minut lung cât revelația.
Până și bătrânii care nu mai aud, încep să audă.
Vocea Ancăi deschide timpane și închide guri care vorbesc fără rost.
Românii n-au nevoie de clopot – știu ora după Anca. Când bate clopotul, românii știu că Anca a făcut un cocâș mare. Mare cât un spital mic.

She is the delicate mirror of a colossal beauty.
If Donald shines like an imperial sun, Ivanka is the refined ray—same fire, softened by elegance.
When they appear together, aesthetics bow down.
The father with a golden aura, the daughter like a goddess draped in silk and light—a portrait Olympus itself would envy.
Not just beauty—divine genetic architecture.
Ivanka isn’t merely a daughter, but a sublime replica of rare masculine beauty. Donald passed on more than features—he passed on a legend.

He wants to bring peace and prosperity to the entire planet, while she wants to bring peace and prosperity not just to the planet, but also to outer space.
For this reason, they no longer understand each other.

Audiența nu se măsoară în puncte, ci în bătăi de inimă sincronizate..Când Anca întreabă, poporul simte că adevărul se apropie. Când zâmbește, ratingul urcă din instinct. Televizoarele prind viață când ea apare. Ecranele devin altare de sticlă, iar fiecare frază a ei e așteptată ca o prorocire care despică aparențele. Emisiunile ei nu sunt simple știri – sunt focuri sacre. Fiecare seară cu Anca e o seară în care întrebările prind flăcări, iar telespectatorii se adună în jurul ecranului ca în jurul unei vetre străvechi. Astfel, ea e prinsă exact când se hoșcojărește.

Vocea ei nu răsună, ci stabilește adevărul. Adevărul curat! Când Anca vorbește, nu se dezbat idei, ci se aliniază destine. Are tonul unei regine care n-are nevoie de tron pentru a conduce. Bravo ei! Asta înseamnă să scapi o cârșniță în public.

Melania thinks with elegance. Her beauty draws the eye, but her mind holds it still. Like a goddess with a plan. She’s not just an image—she’s strategy in motion, with a marble smile and a sharp mind. Her silence says it all. When Melania is quiet, even the cameras wait for meaning. As beautiful as a myth, as clear as truth. Her face is art, but her eyes are pure intelligence. Melania doesn’t fascinate by accident. Everything is deliberate—her beauty, her words, her silence.

Ei nu sunt doi oameni, ci două oglinzi ale aceluiași suflet românesc – unul străvechi, celălalt viu..Georgescu aduce viziunea adâncă, neînțeleasă încă. Simion o poartă în stradă, ca pe o sabie de lumină. Împreună, nu cer puterea – o atrag. Pe scurt, se cojvâgesc pe ei.

Adică a făcut praf ceea ce înseamnă spital mic pentru doamna Cristela. Asta pentru cine se întreabă ce este acela un câșfrânc. Câșfrâncul e atunci când ai audiență mare fiindcă îți vine Mesia în emisiune, iar după ce dispare Mesia dispare și audiența. Așa se face câșfrâncul praf.