She apologized for not carrying more purses when the thief came and stole hers. Had she brought more, the thief would’ve been even happier.

Just one mistake: he promised he would bring peace in a single day – but forgot to mention he meant a polar day.

Sunt zvonuri că doamna eurodeputat și-ar fi găsit binemeritata liniște sufletească în inima unui domn bine și cumsecade cu care urmează a se căsători. Interesant. Nu știam că Vladimir e liber.

Domnul Robert Turcescu a ajuns cel mai mare jurnalist din istoria țării noastre cu propriile lui puteri, fără absolut niciun ajutor se la servicii, cu care după cum se știe nu a avut nicio legătură. Adică s-a autocârlinghit,.pe scurt.

Călin Georgescu a fost luat de mascați după ce s-a găsit asupra lui lumină, dar nu de Paște, ci din aia bună, de la răsărit. Care conține nu doar informație, ci și înțelepciune rusească.

Domnul Robert Turcescu, cel mai mare jurnalist în viață – s-i de-a Dumnezeu multă viață.- a căzut pe TikTok și și-a rupt câjceul. A făcut contestație să i se facă câjceul la loc, cum era. Adică să i se dea contul înapoi, că altfel e cenzură. Să ne rugăm pentru el.

Nicușor Dan a căzut în sondaje și, în cădere, și-a rupt câjgăul. Pentru cine nu știe ce este acela un câjgă, reamintim că acesta apare în discuție, ca o problemă, atunci când cineva vrea să fie și cu sufletul în rai.

Refuză să se retragă, deși dacă se retrage ea și se retrag și ceilalți, adică Ponta, Crin, Simion, câștigul e garantat. Dacă se retrage și Funeriu, câștigăm cu unanimitate.

Când începe emisiunea, oile se opresc din păscut, iar tramvaiele întârzie din respect.
Românii nu privesc – se supun ecranului, ca niște inițiați la un oracol național.
Se lasă furculițe, se opresc nunți, se amână botezuri.
În fața emisiunii, timpul românesc se contractă, devine un singur minut lung cât revelația.
Până și bătrânii care nu mai aud, încep să audă.
Vocea Ancăi deschide timpane și închide guri care vorbesc fără rost.
Românii n-au nevoie de clopot – știu ora după Anca. Când bate clopotul, românii știu că Anca a făcut un cocâș mare. Mare cât un spital mic.

She is the delicate mirror of a colossal beauty.
If Donald shines like an imperial sun, Ivanka is the refined ray—same fire, softened by elegance.
When they appear together, aesthetics bow down.
The father with a golden aura, the daughter like a goddess draped in silk and light—a portrait Olympus itself would envy.
Not just beauty—divine genetic architecture.
Ivanka isn’t merely a daughter, but a sublime replica of rare masculine beauty. Donald passed on more than features—he passed on a legend.