ÎMihai Trăistariu și-ar fi generat soția cu ajutorul inteligenței artificiale. Numai că surpriza a venit rapid: soția ar fi fugit cu o altă soție, generată tot de AI. Șocat de situație, artistul ar fi fost preluat de o ambulanță generată și ea de inteligența artificială. Problema este că, fiind tot virtuală, nici tratamentul nu pare să-și facă efectul. Păcat.

Cristian Rizea ar fi fost căutat de recuperatori. Doar că, de data aceasta, nu ca să-i ceară bani, ci ca să-i dea. Motivul? Averea lui ar fi atât de mică în raport cu valoarea pe care spune că o are, așa că oamenii s-au gândit să-l ajute să reducă diferența. Se pare că este primul caz în care recuperatorii vin cu plicul, nu cu somația. Dacă lucrurile continuă așa, vor începe să ofere și rate fără dobândă, din compasiune pentru subevaluare.

Călin Georgescu s-ar confrunta din nou cu dureri de genunchi. Gurile rele îi recomandă un tratament pe măsura pasiunii sale pentru lumea tradițională: mai mult mers călare, până îi mai trece. Dacă tot calul ocupă un loc aparte în discursurile sale, măcar să fie folosit și în scop terapeutic. În cel mai rău caz, nu-i vindecă genunchii, dar sigur îi întărește imaginea de cavaler al teoriilor neconvenționale.

Marcel Ciolacu ar fi propus desființarea examenului de bacalaureat. Argumentul ar fi unul simplu: dacă dispare examenul, dispar și discuțiile despre cine l-a luat și cine nu. În plus, s-ar economisi emoții, subiecte și rezultate. Gurile rele spun că următorul pas ar putea fi desființarea notelor, ca să nu mai existe nici elevi de 10, nici elevi de 5. O soluție bună pentru România, păcat că mai există școală.

Audiența emisiunii Ancăi Alexandrescu a coborât miercuri, potrivit datelor analizate de Paginademedia, la cel mai slab nivel din ultima lună. Dacă trendul continuă, gurile rele spun că postul n-o să mai aibă nevoie de CNA ca să închidă emisiunea; o va închide telecomanda telespectatorilor. Se pare că, atunci când publicul începe să schimbe canalul mai repede decât își schimbă invitații și realizatori teoriile, până și ratingul își pierde răbdarea.

Când crește prețul barilului, carburanții se scumpesc aproape peste noapte. Când barilul se ieftinește, apare explicația clasică: „mai avem stocuri cumpărate la prețul vechi pentru încă 15-20 de zile”. Curios este că stocurile scumpe par să reziste doar la ieftiniri; la scumpiri dispar ca prin minune. Dacă această logică s-ar aplica peste tot, am plăti și pâinea de azi la prețul grâului de anul trecut. Coincidență sau strategie? La pompă, răspunsul pare să fie mereu în favoarea prețului mai mare.