Sorin Grindeanu și-ar fi sucit mâna exact în momentul în care încerca să-și ascundă ceasul de privirile presei. Incidentul a fost atât de nefericit, încât acum există voci care cer ca jurnaliștii să-i plătească tratamentul, fiindcă, dacă n-ar fi fost camerele de filmat, nici reflexul de a ascunde ceasul n-ar fi existat. Uneori, cea mai complicată mișcare nu este să răspunzi la întrebări, ci să ții mâna departe de obiectiv.

Sorin Grindeanu și-ar fi dat demisia din politică și ar fi început să-și caute un loc de muncă cinstit. Problema a apărut la interviuri, unde angajatorii au întrebat inevitabil: „Aveți experiență în sectorul privat?” La rubrica „realizări” a trecut conferințe de presă, negocieri, promisiuni,la și zboruri Nordis, însă recrutorii i-au cerut ceva mai greu: rezultate măsurabile. Se spune că încă își caută un post unde CV-ul politic să fie considerat experiență profesională.

Radu Miruță este deja suspectat, în cheie satirică, că ar putea fi cel mai bun ministru al Apărării din toate timpurile. Suspiciunea a apărut atât de repede, încât nici n-a apucat omul să-și încălzească scaunul. În România, unii politicieni sunt declarați geniali înainte de primul rezultat, iar alții sunt condamnați înainte de prima decizie. Dacă mai continuăm așa, evaluările de mandat se vor face înainte de depunerea jurământului, ca să economisim timp.

Ilie Bolojan este criticat că ar fi făcut bine „la toți românii”. Inclusiv celor care susțin că au fost sărăciți de măsurile guvernului. În logica politică de azi, dacă o decizie îi nemulțumește pe unii, înseamnă că sigur a fost luată împotriva tuturor. Așa se face că aceeași măsură este prezentată, în funcție de cine vorbește, drept salvarea economiei și cauza tuturor problemelor. În cheia aceasta, orice premier va ajunge vinovat și când plouă, și când nu plouă suficient.

După ploaia torențială, străzile s-au umplut de apă atât de tare, încât unii se întreabă unde este David Popovici. Cu atâtea „bazine olimpice” apărute peste noapte, ar fi păcat să rămână nefolosite. Diferența este că aici culoarele sunt delimitate de borduri, iar în loc de arbitri ai gropi, capace de canal și mașini împotmolite.

Anca Alexandrescu și-ar fi prezentat scuzele pentru că l-a susținut cu atâta convingere pe Călin Georgescu, iar acum îl descrie drept un viitor dictator. Rămâne doar întrebarea: dacă asta crede astăzi, ce spune despre propriile emisiuni și laudele de ieri? Politica are multe răsturnări de situație, dar puține sunt atât de spectaculoase încât principalul martor al schimbării să fie chiar cel care a făcut campania. Tur doi ânapoi!

Susținătorii lui Ilie Bolojan sunt atât de convinși de calitățile lui, încât spun că ar trebui să rămână premier încă zece ani, indiferent dacă este sau nu demis. În această logică, demiterea ar deveni doar un detaliu administrativ, nu un motiv să părăsească funcția. Dacă lucrurile merg în direcția asta, următorul pas ar fi să guverneze și din concediu, iar la nevoie chiar din opoziție. Uneori, entuziasmul fanilor ajunge să fie mai spectaculos decât politica însăși.

După ultima ploaie, Sectorul 4 a intrat direct în sezonul estival. Apa a apărut mai repede decât orice investiție, iar pe alocuri mai lipseau doar șezlongurile și vânzătorii de porumb fiert. Dacă situația continuă, aplicațiile de navigație vor introduce opțiunea „traseu cu barca”, iar copiii vor întreba dacă valurile sunt incluse în taxele locale. Măcar, spre deosebire de litoral, aici nu trebuie să plătești taxa pentru vedere la apă – primești apa direct în fața blocului.

România pare să fi găsit o metodă originală de a lupta cu bunăstarea: taxează munca atât de apăsat, încât salariul ajunge acasă mai obosit decât angajatul. Dacă ești printre cei care muncesc pe salariu, ai impresia că statul îți cunoaște fluturașul de plată mai bine decât îl cunoști tu. Nu e de mirare că sărăcia câștigă teren când povara pe muncă rămâne atât de mare. La noi, performanța pare să fie impozitată cu mai mult entuziasm decât risipa. Apropo, suntem pe primul loc în UE la impozitarea muncii.

George Simion a anunțat, pentru a șasea oară, că începe procedura de suspendare a lui Nicușor Dan. La frecvența asta, pare mai degrabă un divorț pe care îl anunți din două în două săptămâni, dar nu mai ajungi la tribunal. Conferința de presă este gata, declarațiile sunt pregătite, iar procedura rămâne, deocamdată, în faza de promisiune. Dacă va mai urma încă un anunț identic, va fi nevoie de un calendar special doar pentru numărătoarea suspendărilor anunțate. Se plictisește rău Giordano.