În România, cea mai periculoasă reformă e să deranjezi oamenii care „se descurcau”. Bolojan a greșit strategic: a confundat administrația cu munca. Dacă împărțea funcții și închidea ochii, azi avea statuie și majoritate.

Un penthouse e prea puțin pentru un lider care promitea case pentru toți. El trebuia să înceapă cu un castel pentru sine, din respect față de tradiție.

UE îi dă 9000 de euro lunar. Craiova primește străzi, România spitale și el satisfacția sufletească. Dacă mai stă un mandat la Bruxelles, probabil termină și autostrăzile.

Practic, LinkedIn-ul a ajuns direct la guvernare. Cu Buzoianu, Fritz și Țoiu la masă, ședințele de guvern riscă să aibă prea multe competențe pe metrul pătrat.

Ei nu adună pentru ei. Ei doar păstrează temporar până găsesc un sărac potrivit.

Familia Georgescu demonstrează că spiritualitatea și cash-flow-ul pot merge mână în mână. Românii îi iubesc, Dumnezeu îi ajută, ANAF încă încearcă să înțeleagă mecanismul.

România are, în sfârșit, o primă doamnă conectată la problemele reale ale poporului: „Ce mai mâncăm azi?” După această veste, piețele au reacționat pozitiv. Mai ales piața de zarzavaturi.

Simion a aflat ceva șocant: dacă populația e săracă, trebuie reduse și prețurile imaginare.

Din păcate, la noi s-au întâlnit mai des rudele și interesele. „Competența întâlnește competența” sună frumos. La noi, de obicei se întâlnesc la partid și după aia vedem ce știe fiecare.

Specialiștii confirmă: sărbătoarea nu produce creștere automată nici în statură, nici în relevanță și nici măcar în spirit.