Am luat aseară un taxi și nu am observat că șoferul nu a pus aparatul. Am dus-o pe iubita acasă, apoi am mers spre mine. Când am ajuns, mă uit la apărat – nimic!
-Cât e? întreb eu, sperând că îmi va zice că sunt clientul cu numărul un milion și e din partea casei.
-Păi, e cam 50 de lei… – zice taximetristul
-Cum adică “e cam”? De ce nu ați pus aparatul?
Dar taximetristul îmi răspunde cu tupeu:
-Haideți că făcea mai mult de 50, nu fiți sărac!
-Face nici 30, iau des taxiul pe traseul ăsta și știu.
-Bine, atunci dă-mi 40 și să nu te mai văd.
I-am lăsat 30 și, la cum i s-a urcat sângele în cap, cred că acum nu mai vede pe nimeni.

-Doamna Udrea, de ce sunteți supărată?
-Pentru că nu vor să își dea permisie să merg acasă la ziua copilului.
-Și pe unde ați vrea să mergeți acasă? Tot pe la Vama Kulata?

Am scris acest dialog fictiv doar ca să înțeleagă și doamna Udrea de ce e mai greu să ți se dea permisie după ce ai incercat să fugi din țară ca să sa scapi de locul de unde vrei să ți se dea permisie.

La un minut după ce m-am urcat în taxi, am observat că domnul taximetrist era băut. Cum mi-am dat seama? Simplu: nu vorbea. Și conducea haotic. Tăcea mâlc, așa că am deschis eu dialogul:
-Nu vă supărați, sunteți cumva beat?
Mi-a răspuns sincer:
-Doar un pic de vin, să treacă gustul de rachiu.
-Să nu mai faceți asta, că e periculos.
-Știu. Ceilalți se droghează, că e mai sigur dacă te oprește poliția.

-Singura experienta nasoala din Thassos de anul trecut a fost pe o plaja superba unde au venit langa noi o familie numeroasa de conationali, altfel simpatici, dar cu boxa bluetooth nelipsita. Abia atunci cand s-au prins ca ne deranjeaza grav manelele au schimbat pe ceva radio si au dat putin mai incet. Nu mult. Am avut o zi cu fond sonor desi eu voiam doar valuri.”
@LC

Părere noastră: să ziceți mersi că nu au cerut să dați valurile mai încet, ca să se audă mai bine manelele.