–
-Am lucrat 10 ani în Belgia la curățenie și pot spune că m-aș întoarce mâine acolo. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Familia la care am lucrat mă trata ca pe o persoană de a casei. Mă plăteau bine, mă lăudau, mă premiau. Dar cel mai frumos gest de respect pe care mi-I arătau era că păstrau curățenia. Îmi respectau munca. De doi ani n-am întors în țară, din cauza unor obligații de familie. Constat că aici, orice ai lucra, nu te respectă nimeni. De la angajator la client, toată lumea crede că munca ta nu valorează mai nimic. @Maria
-La 47 de ani am decis să emigrez în Olanda, deoarece în România, cu studii superioare, aveam nevoie de ajutorul părinților să mă descurc. În Olanda, am lucrat un an ca îngrijitor într-un azil. Apoi, după ce am reușit să învăț limba, m-am angajat pe domeniul meu, într-o multinațională. Nu dau vina pe nimeni că a trebuit să emigrez. E doar vina mea că nu mi-am ales meseria corectă. Dacă mă făceam special, la 47 de ani mă pensionăm și trăiam din pensia mea, nu a părinților.
Pensia minimă Spania:
700 euro
Pensia maximă Spania:
3000 euro
Pensia minimă România:
220 euro
Pensia maximă România:
15.000 euro
Vedeți, de aia în curând vor fi mai mulți români în Spania decât în România.
-Soacra mea are 73 de ani și este franțuzoaică. Iese la terasă de câteva ori pe săptămână și pleacă în vacanță de 3-4 ori pe an, cu prietenii ei de aceeași vârstă. În timpul ăsta, mama mea, româncă, 68 de ani, își permite să meargă doar la dispensar și la farmacie. Dar este un caz fericit. Unii dintre colegii ei de generație nu prea își permit nici asta.