“Tata a fost medic. Noi am dus-o bine în comunism nu pot sa zic. Dar 89 ne-a prins în strada pe mine și prietenii mei. Au murit o parte în strada. Ma doare și acum când ma uit împrejur. Și deși nu mi-a lipsit mare lucru, nici măcar o data, o singura data nu am regretat vremurile alea. Îmi plâng prietenii morți degeaba…”

Totul e adevărat aici. Din păcate, cel mai mult adevăr conține finalul.