“-Am luat țeapă de la bancă: acum 3 ani, am depus 5000 de lei, iar azi m-am dus să scot banii. Surpriză: mai aveam doar 4900. Cu tot cu dobândă! Bineînțeles că le-am făcut scandal. Dar erau obișnuiți cu scandalul. Se pare că au zilnic scandal cu clienții pe aceeași temă și au intrat în rutină. Mi-au explicat cu calm că sunt comisioane.

Eu, tot cu calm, le-am zis că mă simt furat. Comisioane pentru ce? Eu nu am folosit contul deloc! Mi-au răspuns că sunt comisioane pentru administrarea contului. Păi care administrare, fraților, că ați dat un enter când am depus banii și după aia nu ați mai făcut nimic! Dar dobânda? Dobânda unde e? Răspunsul lor: e și dobânda acolo, dar la suma asta dobânda e mai mică decât comisionul de administrare. Dacă nu era dobânda, din cei 5000 de lei depuși mai aveam acum doar 4800, nu 4900. Bun, m-am prins: deci tot eu sunt în câștig! Îi zic doamnei de la ghișeu, cea care mi-a administrat contul cu atâta măiestrie în toată perioada asta:

-Auziți, nu îmi dați 4900, că e prea mult. Dați-mi doar 4850, să nu plec de aici cu sentimentul că v-am furat.

-Haideți să păstrăm un nivel al decenței – îmi răspunde doamna de la ghișeu vizibil deranjată de atitudinea mea de client nerecunoscător.

Nu m-am lăsat, am continuat cu lipsa mea de respect:

-Am o afacere pentru dumneavoastră: îmi dați 5000 de lei acum și peste 3 ani vă aduc 4900 înapoi. Semnez, dacă nu aveți încredere. De fapt, vă dau de acum înapoi cei 4900 de lei, să nu vă las să așteptați atâta timp și să vă mai faceți și griji că poate nu vi-i mai dau.

Îmi făcea semn să plec, dar eu am insistat, că mai aveam o idee:

-Sau știți ce? Ca să nu ne mai complicăm numărând banii, dați-mi dumneavoastră 100 de lei și semnăm niște hârtii că mi-ați dat 5000 din care v-am returnat 4900.

A făcut semn să vină următorul de la coadă. Că mai erau și alți clienți de jefuit pe ziua aia. Probabil și ăia tot scandalagii ca mine.