Potrivit Pagina de Media, într-un editorial de pe contributors.ro, Liiceanu a povestit despre cum fusese “târât într-o mocirlă amenajată pe ecran, cu securiști și infractori, sub numele România 9. Emisiune făcută de un domn Ionuț Costache.”

Cristache i-a răspuns pe Facebook: „Eu nu am plecat niciodată urechea la faptul că ați fi fost «detașat» pe lângă Noica, la faptul că ați fi furat texte ca un pungaș și că ați fi plagiat sute de pagini, la faptul că ați fi primit editura Humanitas (fosta Politică) de la stat, cu tot cu patrimoniu, la faptul că i s-au șters datorii de milioane editurii Humanitas.”

A urmat procesul. La fond, s-a decis că cererea de chemare în judecată e nefondată, iar acum apelul a fost considerat de asemenea nefondat.

Asta e prima veste bună. A doua veste bună e că și luna astea le-au intrat judecătorilor la timp pe card salariile alea de 20.000 de lei – mă rog, vorba vine salarii, ele fiind de fapt o tâlhărie sinistră comisă de cei care controlează legea, judecătorii.