“Hei, nostalgicilor! Bunicul meu a fost nevoit sa renunte la pamant ca sa-si poarta trimite copiii la facultate. Mama mea, economista, avea ca si director un tovaras cu 4 clase primare iar unchiul, Student la ASE scria lucrarile nomenclaturistilor si apoi pe ale lui, pana cand Bunica i-a interzis si repercusiunile nu au incetat sa apara. Ca si copil eram tinuti in strada cu orele, nu conta ca erau 40 de grade, cand venea Tovarasul. Nu mai vorbesc de statul la coada pt lapte, butelie, paine si alte alimente. Ascultam Europa libera cu Bunicul, erau singurele momente ale libertatii de exprimare in familia restransa. In rest trebuia sa ai grija ce vorbesti cu vecinii si cu rudele prin alianta sau chiar rudele de sange. Nu stiai niciodata de unde sare Iepurasul securist! S-a construit Canalul Dunare – Marea Neagra, mai tineti minte cu ce pret? Pretul vietilor omenesti. Apoi fenomenul Pitesti, Sighet si multe alte atrocitati. In communism s-a ajuns ca reproducerea si mancarea sa fie totul. Toti cei care gandeau si aveau idei inovatoare si mai aveau si nesabuinta sa se exprime erau eradicati. Fie trimisi in detentie, fie la munca fortata, scazandu-le in asa fel respectul de sine si ridiculizandu-i, incat isi pierdeau identitatea. Si ar fi inca multe de spus…”
Ar mai fi multe de spus. Dar degeaba, că nostalgicii tot pe a lor o vor ține. Aia a fost singura perioadă în care lor le-a fost bine. De ceilalți nu le-a păsat și nu le pasă.