“Am avut ocazia de a-l vedea si asculta pe Dinescu inainte de 1989, pe cand o facea pe poetul damnat. Nu parea extraordinar de persecutat, i se permitea sa-si citeasca din poezii in fata unor grupuri destul de numeroase – nu numai colegi scriitori, ci si elevi sau simpli cenaclisti. Circula prin tara cu ceata de scriitori, va las sa va imaginati cum se terminau zilele de creatie.”



