“L-am sunat pe șeful să îi mulțumesc pentru mărirea de 4 ori a salariului de luna viitoare.
-Salut, șefu’! Și mulțumesc!
-Pentru ce?
-Pentru mărirea de salariu. De luna viitoare, o să am de 4 ori mai mult.
-Emil, ai băut?
-Șefu’, știi bine că nu beau la muncă.
-Păi ce mărire de salariu? Nu ți-am zis că nu am?
-Stai să vezi…

-Ce să văd? Nu ai venit să îți măresc de la 2500 de lei la 3000 și ți-am zis că nu-s bani?
-Ba da.
-Și ce mărire de 4 ori a salariului visezi tu?
-Stai să îți zic ce am făcut după ce m-ai refuzat.
-Ai început să stai după program ca să câștigăm mai mult?

-Nu. Am început să îmi caut de muncă afară. Și am găsit în Belgia. Tot pe șantier, dar la 2000 de euro pe lună. Mărire de 4 ori a salariului, cum ziceam. Încep de luna viitoare.
-Mă, tu vorbești serios?
-Da. Și am sunat să îți mulțumesc. Dacă nu mă refuzai, nu căutăm în altă parte și nu ajungeam la 2000 de euro.
-Mă, Emile, știi că la noi aici e mai greu. Nu e ca în Belgia.
-Știu, șefu’. Auzi, înainte să plec, pot să fac și eu o poză cu noul tău BMW?
-Sigur că da. Dar la ce îți trebuie?

Aici i-am zis-o:

-Să le arăt la ăia în Belgia cât greșesc să dea salarii mari.

Dar el avea o replică și la asta:

-Nu, Emile, că nu e mașina mea. E a lu’ nevastă-mea, că eu nu am bani de așa lux.
-Ei, lasă, eu le atât. Să se oftice că ei nu au nici BMW, nici nevastă cu BMW. Dacă pozez și amanta, îi fac de cap.”