“Păcat că nu aveam acces la presă prin ’88. Învățătoare mea, în fiecare duminica, făcea câte o vizita fiecărui elev din clasa, de unde pleca cu câte o “atenție” consistenta din partea părinților. Acum, dacă se cer bani pentru nevoile clasei ne cade cerul pe noi…”

Și la noi venea învățătoarea. Ai mei erau mai săraci, așa că a plecat cu un bidon de detergent, că altceva nu aveam în casă.