Am luat un taxi al cărui șofer asculta Beethoven, Simfonia a 5-a, cea cu ta-na-na-nam, ta-na-na-nam.
-Vă place Bach? mă întreabă domnul șofer.
-Îmi place și Bach. Aveți?
-Decât ce se aude acum. De două zile ascult, nu mă mai satur. Unii clienți mai inculți mă pun să opresc pe Bach și să pun house…
-Dar ăsta nu e Bach.
-Da’ cine e?
-Beethoven.
-Aha. Oricum, decât house…
Pentru că era la înghesuială, am zis să îl tachinez și eu pe el, să vadă cum e:
-Dar mie îmi place mult și house. Ce compozitori știți? îl întreb
-Compozitori de house?
-Da. Vă plac Jasminov, Gerovsky, Moscovici, Ulinov?
-Nu am auzit de ei. Sunt buni?
Nici eu nu mai auzisem de ei. Inventasem toate numele alea, evident.
-Sunt cei mai buni la ora asta. Ulinov a fost și la noi, a umplut Lia Manoliu. Am avut bilet lângă scenă.

Aici m-a retrogradat la statutul de incult:
-Aha. Să știți că mie tot Bach îmi place mai mult.

După care mi-a băgat decisiva:

-Dar dacă vreți punem house.
-Da, vă rog.
A dat pe KissFM, unde era Lidia Buble și după aia s-a pus un Smiley mai vechi. Domnul taximetrist s-a simțit dator cu o ultimă observație. Una prietenoasă, că se apropia finalul cursei și plata:
-N-au ăștia compozitorii ăia mari de care ați zis.

(Parțial ficțiune)