“-Am mers cu taxiul prin Cluj. Cursa a făcut 13,8 Iei. Las 15 Iei și dau să cobor. Taximetristul, cu mărunți în palmă, mai să mă prindă de mână ca să-mi dea restul.
-Lăsați, nu îmi mai dați rest… – îi zic eu, obișnuit ca la București.
-Luați restul! – îmi răspunde taximetristul pe un ton de procuror.

Refuz în continuare, dar acum mă prinde de mână și vrea să mă forțeze să iau restul. Eu mă smucesc și dau să ies din taxi. Dar el e mai rapid și blochează ușile.
-Vă rog să luați restul acum!
-Nu iau, domne, niciun rest. Lasă-mă să cobor.
-Nu coborâți nicăieri până nu luați restul!
-Bine. Atunci stăm aici până mă lăsați să cobor. Am timp.
Când i-am zis că am timp, imediat mi-a dat prin cap că nu o să țină. Fiind ardelean, sigur are și el timp. Dar, spre surprinderea mea, a ținut. Taximetristul a trecut la amenințări:

-Dacă nu luați restul acum, sun la poliție!
-Pentru ce?
-Pentru că nu luați restul.
-Asta nu e o infracțiune.
-Ba e. E dare de mită.
-Ce mită, domne?
-Îmi lași bani necuvenîți.
-Nu cer nimic în schimb, nu e mită.
-E și defăimare.
-În ce sens?
-Ca să vorbiți după aia la București că nici la Cluj nu se dă rest.
-Bine. Dați-mi 5 lei și îi iau.
-Restul e 1,2 lei. De ce să vă dau 5?

Aici i-am dat decisiva:

-Mită. Noi la București luăm.
-Incredibil! Cu ce vă ocupați la București? Sunteți doctor?
-Nu. Taximetrist.

Mi-a dat. Trebuia să cer 10.”