“-Soacra mea, o americancă de 89 de ani, merge Ia sală de trei ori pe săptămână, pentru a rămâne flexibilă și cu tonus bun. La 70 de ani își deschidea o nouă firmă, iar la 75 se recăsătorea, după ce a fost văduvă 10 ani. Face parte dintr-un club de arte care organizează concerte și expoziții, merge frecvent la teatru, la cinema și evenimente artistice. Folosește tehnologia modernă și aplicațiile de pe telefon pentru aproape orice. Întotdeauna vrea să știe ce este nou în știință, ce este “current” Ia moda – în design, în muzică, cinema, fashion. Și nu vorbește de rău pe nimeni. La noi însă…”

La noi nici cei ce se pensionează la 45 nu au astfel se activități. La noi, am eu un vecin, fost magistrat pensionar recent, deși nu are 50 de ani, care nu face nimic din toate astea. Are cu totul altă părere și alta viziune despre această perioadă a vieții. Domeniul în care a lucrat el, justiția, este cu vreo 30 de ani în urmă tehnologiei. Bine, și în urma societății, fiindcă încă mai trebuie să te ridici în picioare când intră ZEUL în sala de judecată, dar să trecem peste. Acest vecin al meu, tânăr pensionar special, a reușit ca în niciun an de când s-a pensionar să își mărească vizibil volumul. În principiu, nu face nimic altceva decat grătare. Nu am nimic cu asta, doar făceam o comparație între cele două situații fără să vreau să judec. Pentru că eu nu am fost judecător. Mai am vreo 30 și ceva de ani până la pensie, din cauza asta. Din cauză că nu am fost judecător.