“-Încă o țeapă de la supermarket! Am vrut să iau pulpă de porc. Pe ambalaj scria că are 1,727 kg, dar când am pus-o pe cântarul de la legume avea doar 1,166 kg. M-am dus direct la șefa de raion, pornit să le fac scandal:
-De ce păcăliți lumea? Am cântărit și are mult mai puțin.
-Unde ați cântărit?
-La legume.
-Păi la legume sunt altfel de cântare. Alea sunt cântare pentru legume.
-Și ce dacă sunt cântare de legume? Ce, legumele sunt mai ușoare decât carnea?

-Nu pot să vă explic acum.
-Cum adică nu puteți?
-E mai complicat.
-Ce e complicat? Te pomenești că de asta ne recomandă doctorii să mâncăm legume, că sunt mai ușoare…
-Haideți să luați alt pachet de pulpă de porc. Acesta este cu defect.
M-am dus cu ea să iau alt pachet de pulpă de porc. L-am cântărit și pe ăsta, tot la cântarul de legume. De față cu șefa. Pachetul ăsta avea greutatea corectă. Nu avea “defect”.
-Păi și cum se face, doamnă, că ăsta are greutatea corectă și celălalt avea “defect”, pe același cântar?
Mă așteptam ca doamna să îmi țină o teorie a relativității absolute a greutății pulpei de porc care să trezească spiritul lui Albert Einstein. Dar mi-a răspuns scurt și cuprinzător:

-Haideți, mergeți.
De mers, am mers. Am mers la casă, am platit, după care m-am dus acasă. Acasă, mi-a dat prin cap să cântăresc și pulpele de pui pe care le luasem tot de acolo. Le-am cântărit pe cântarul de bucătărie. Erau cu vreo 300 de grame mai ușoare decât scria pe pachet. Dar, fiind deja acasă, nu am putut să îmi dau seama unde era defectul: la pulpele de pui sau la cântar?”