“-Sunt pe Ceahlău și tocmai am văzut o tipă care a urcat cu tocuri și cu o rochie mulată care imită leopardul. M-am dus Ia ea și am Iuat-o Ia rost:
-Pe Ceahlău nu sunt Ieoparzi cu toc! Pe cine vreți să păcăliți?
-Am iubit! – mi-a răspuns ea instantaneu
-Felicitări! Voiam doar să vă atenționez că sunteți cea mai frumos îmbrăcată de pe munte.
-Credeam că vreți să mă agățați.
-Sunt însurat. O vedeți pe doamna de pe bolovanul ăla, aia îmbrăcată ca un cosmonaut?
-Da.
-E soția mea. Ziceți și dumneavoastră, cum să vii așa pe munte?
-Fiecare se îmbracă cum știe. Eu am lucrat în domeniul fashion, de aceea mă mai pricep.
-Ce tare! Și eu am lucrat în domeniul fashion. Dumneavoastră unde?
-La casa de modă Venus. Dumneavoastră?
-La Electroaparataj. Ne dădea o salopetă când intram. Atunci nu era la modă, dar acum am văzut că se poată la mall.
-Salopetă de muncitori? Ați fost muncitor?
-Da.
-Și doamna?
-Doamna sudor.
-Păi de aia vă îmbrăcați așa.
-Da, de aia.
-Și acum cu ce vă ocupați?
-Salvamontiști.
-Adică ce faceți mai exact?
-Salvăm leoparzi pe tocuri după ce cad în râpă.
-Deci vreți să mă agățați. Așa, de față cu soția?
Aici a trebuit să mă iau de ea:
-Nu, doamnă. O să vă agăț împreună cu soția. Dar mai întâi să cadeți.
-Unde să cad?
-În râpă.
-În care râpă?
-Dacă am ști dinainte, am fi deja acolo, să nu vă ratăm.
Unde vreau să ajung: pe Ceahlău nu sunt leoparzi cu tocuri. Deghizarea în leopard cu tocuri nu are niciun efect. Tot în râpă cazi.”