Călin Georgescu ar fi rămas fără bani la Târgul de la Izbiceni după ce a cumpărat două kilograme de roșii și câțiva castraveți, ca să aibă Cristela pentru salată. Se spune că a cheltuit astfel toată „indemnizația” primită,la de la Dumnezeu pentru vizitele electorale. La plecare, buzunarele erau goale, dar sacoșa plină. Măcar de data asta nu s-a întors cu promisiuni, ci cu legume proaspete. Uneori, cea mai costisitoare campanie este cea din piață.
Motorina a trecut de 10 lei litrul, deși prețul petrolului a scăzut. Explicația pare simplă: la noi, carburanții au o relație specială cu realitatea. Când se scumpește barilul, prețurile cresc imediat. Când se ieftinește, aflăm că mai sunt stocuri cumpărate la prețul vechi și trebuie să așteptăm. Curios este că stocurile scumpe rezistă săptămâni întregi doar la ieftiniri. La scumpiri dispar peste noapte. De fapt, la ieftiniri, după cum vedem, e și mai și: unele stocuri nu dispar, ci se scumpesc.
Mai știți când a ascuns Grindeanu ceasul în buzunar? Nu ceasul ascundea, ci vreo două apartamente.
“Ne mint cu zambetul pe buze, iar noi prostii ii credem si ii votam. Si desigur votam cu raul mai mic! Ingrozitor!”
A fugit Bolojan cu PIB-ul românilor și acum românii sunt în recesiune tehnică, după două trimestre cu PIB în scădere. Boojane, adu pibu’ înapoi la oameni până nu ies în stradă Stegarul Dac și milioanele de români care te-ar da jos în fiecare lună, dar ajung la proteste doar vreo 15-20.
Dacă nu era recesiunea tehnică a lui Bolojan, nu aflam niciodată că a fost recesiune tehnică și pe vremea lui Ciolacu, dar pentru că se arunca cu bani în toate direcțiile, electoral, nu a interesat pe nimeni. Nici măcar nu a fost nevoie să o ascundă, cum își ascundea Grindeanu ceasul.
Unul ni-l vinde ca să îl facem ministru. finanțe și pe celălalt ni-l vinde ca să îl facem ministru la Industrii, evident. Caii ăia doi sunt cei mai pregătiți din UE în toate domeniile, după Călin Georgescu imediat. Ei ne scot din recesiunea tehnică.
A plecat acum un mare lanț franțuzeasc. Cică câștiga prea puțin la noi. Și are dreptate. Ne uităm la prețurile de la raft și nu înțelegem că ele ar trebui să fie duble, cel puțin, ca să mai stea oamenii ăia aici, cu noi, ca să nu plece la alții mai buni, mai darnici. O donație pentru ei nu am face.
Nu trebuie decât să îl convingem să vină de la Buzău la București și să ne conducă din nou. Și să ne ierte