Am mers cu taxiul undeva în afara orașului. Cursa era 50 de lei, iar taximetristul nu avea să îmi dea rest la 100.
-Lăsăm așa? mă întreabă
-Nu. Găsiți o soluție și dați-mi restul.
-Era un magazin la 5 kilometri mai în spate. Mergem acolo și schimbați.
-Mergem, dar nu mă taxați și pentru asta.
Mi-a răspuns urlând la mine:
-Nu vă taxez, dar vă las acolo!
-Ok, atunci nu mai mergem nicăieri. Mă lăsați acum aici și, când aveți să îmi dați rest, veniți să îmi dați banii.
A găsit pe loc restul, în buzunarul de la pantaloni, mi l-a aruncat și mi-a zis că, dacă mă mai apropii de mașină lui, el se retrage în Pantelimon, ca să nu fie discuții. Înainte să plece, mi-a mai zis și că sunt sărac, dar pe asta o știam deja.

-Lucrez la o instituție în administrația publică și vor să mă dea afară chipurile pentru că nu mi-am îndeplinit atribuțiile. Eu însă am respectat tot: am venit la timp la program, la ora 12, nu am plecat niciodată înainte să se termine programul la ora 13…
-Și câte zile pe săptămână lucrați?
-Vă mulțumesc pentru întrebare! Acest calvar l-am suportat în fiecare zi a săptămânii, de marți până miercuri.
-Ar trebui să vă dea spor de venit la serviciu.
-Ar trebui, dar se gândește cineva la noi?

Banca m-a asigurat că nu îmi ia comision de retragere, dar am văzut că a început să îmi tragă 1,5% comision de fiecare dată când scot bani de la bancomat. Am sunat la ei să îi întreb de ce fac asta.
-Nu e treaba dumneavoastră! îmi zice doamna de la bancă.
-Cum să nu fie treaba mea? Sunt banii mei.
După care doamna începe efectiv să mă certe:
-Și cu 1,5%, și fără 1,5%, tot sărac sunteți.
-Da, dar nu despre asta e vorba.
-Dacă nu vă permiteți să dați 1,5% comision, nu mai scoateți.
Am calculat și, într-adevăr, are dreptate: dacă nu mai umblu la card câțiva ani, încep să ies ușor din sărăcie.

Am luat aseară un taxi și nu am observat că șoferul nu a pus aparatul. Am dus-o pe iubita acasă, apoi am mers spre mine. Când am ajuns, mă uit la apărat – nimic!
-Cât e? întreb eu, sperând că îmi va zice că sunt clientul cu numărul un milion și e din partea casei.
-Păi, e cam 50 de lei… – zice taximetristul
-Cum adică “e cam”? De ce nu ați pus aparatul?
Dar taximetristul îmi răspunde cu tupeu:
-Haideți că făcea mai mult de 50, nu fiți sărac!
-Face nici 30, iau des taxiul pe traseul ăsta și știu.
-Bine, atunci dă-mi 40 și să nu te mai văd.
I-am lăsat 30 și, la cum i s-a urcat sângele în cap, cred că acum nu mai vede pe nimeni.