România pare să fi găsit o metodă originală de a lupta cu bunăstarea: taxează munca atât de apăsat, încât salariul ajunge acasă mai obosit decât angajatul. Dacă ești printre cei care muncesc pe salariu, ai impresia că statul îți cunoaște fluturașul de plată mai bine decât îl cunoști tu. Nu e de mirare că sărăcia câștigă teren când povara pe muncă rămâne atât de mare. La noi, performanța pare să fie impozitată cu mai mult entuziasm decât risipa. Apropo, suntem pe primul loc în UE la impozitarea muncii.