Marcel Ciolacu a cerut să fie desemnat premier încă o dată, pe principiul că, dacă un experiment nu a mers din prima, merită repetat până se obișnuiește lumea cu rezultatul. Susținătorii spun că experiența acumulată îl recomandă, iar criticii întreabă dacă experiența înseamnă neapărat și progres. Oricum, perseverența este de admirat: puțini au curajul să se vadă de două ori premieri fără nicio diplomă de bac.

Călin Georgescu și-ar fi scos vila la vânzare după ce, se pare, nici bugetul ceresc n-a mai făcut față vremurilor. Dacă până ieri toate succesele erau puse pe seama voinței divine, acum și reducerea veniturilor pare să fi venit tot „de Sus”. Gurile rele spun că, atunci când încasezi doar binecuvântări, banca insistă totuși să primească rate în lei, nu în revelații. Morala? Chiar și miracolele au nevoie, din când în când, de un plan financiar. Iar apa, hrana, energia costă.

Călin Georgescu și-ar face bagajele pentru Rusia, nu din motive materiale, ci dintr-o profundă fascinație pentru „înțelepciunea” locului. Spune că acolo adevărul vine direct de la sursă, iar realitatea are bunul-simț să nu contrazică narațiunea oficială. Prietenii susțin că va avea o adaptare ușoară: când convingerile întâlnesc propaganda, se creează instant o atmosferă de „acasă”. Singura dilemă rămâne dacă va învăța rusa sau va aștepta ca realitatea să înceapă să vorbească pe limba lui bătrână.

Performanțele nu mai sunt ce-au fost. De aproape doi ani, Anca Alexandrescu laudă AUR cu un asemenea entuziasm, încât unii au început să creadă că misiunea ei secretă este chiar compromiterea partidului. Numai că planul pare să fi eșuat: în loc să-l închidă prin prea multă promovare, AUR a rămas în picioare. Poate problema este că reclama, fie ea și exagerată, tot reclamă rămâne. Sau poate nici cele mai spectaculoase elogii nu pot produce efectul scontat atunci când realitatea insistă să strice scenariul.