“Am fost la un interviu de angajare unde patronul, după ce mi-a comunicat că salariul va fi de 2500 de lei, mi-a adresat următoarea întrebare: “Ce ai de gând să faci cu atâția bani?” I-am răspuns că, într-adevăr, sunt cam mulți și l-am întrebat la mișto dacă nu îmi poate face o micșorare de salariu. Dar omul nu a înțeles miștoul și a insistat: “Scuze, dar la noi oamenii vin să arate ce pot, nu pentru bani”. Nebunul avea o prăvălie cu încă doi angajați, și ăia pe picior de plecare în Italia, că deja arătaseră ce pot ai tot pe 2500 de lei erau.