“Eu nu am prins acea perioada. Dar mi-au povestit părinții cum luau ulei și paine pe cartela, cum la țara nici măcar pe cartela nu se dădea pâine ca de, ei lucrau pământul, se descurcau, cum mama a fost chemată la poliție si interogată după pierderea unei sarcini (deși avea aprobare pentru întrerupere de sarcina, având un copil cu handicap), cum medicii o sfătuiau sa își lase copilul cu sindrom down in spital ca “oricum o sa moara”, cum a fost nevoită sa stea acasă cu acest copil in concediu fără plata și fără nici un ajutor din partea statului. Asta este imaginea reala a comunismului. Toți cei care regreta acea perioada, au dus-o bine pe atunci, dintr-un motiv sau altul. Oamenii simpli nu au dus-o bine.”

Tulburător e puțin zis.