M-am așezat azi la o terasă din Vama Veche și am văzut în meniu că omleta e mai scumpă decât la Mamaia. Mi s-a părut absurd și am început să mă gândesc la motivele posibile. Poate că aici găinile sunt mai fericite, mai libere, mai creative… Am înțeles care era secretul abia când chelnerul mi-a adus omleta. Era o omletă ca oricare alta, nimic special, nimic deosebit. Doar că avea o formă ciudată, o formă de chitară. Și pe ea era scris cu ketchup: “Vama Veche Rocks!”

Atunci am înțeles totul. Aici omleta e mai scumpă decât la Mamaia pentru că aici omleta e un simbol, un mesaj, o declarație. Aici omleta e o expresie a spiritului vamaiot, a rebeliunii, a nonconformismului. Aici omleta e o provocare, o ironie, o glumă.

Și eu am râs de glumă. Am râs și am mâncat omleta cu poftă. Și mi-a plăcut. Mi-a plăcut atât de mult încât am cerut și alta. Și alta. Și alta.

Și acum am o problemă. Am mâncat patru omlete și nu am bani să le plătesc. Ce fac? Cum scap? Cum mă salvez?

Am o idee. O să le spun că și eu fac o glumă. O să le spun că nu am bani pentru că sunt un artist, un visător, un idealist. O să le spun că nu am bani pentru că trăiesc din iubire, din muzică, din poezie.

Poate că vor crede. Poate că vor aprecia. Poate că vor ierta. Sau poate că nu. Dar nu contează. Pentru că Vama Veche Rocks! Și omleta e doar începutul.

PS: Fac chetă.