“În 1870, când a izbucnit Războiul franco-prusac, Pasteur, care, de-a lungul timpului, fusese onorat de universităţi germane, a ţinut să restituie toate diplomele: ideile lui despre cinste şi patriotism nu se potriveau cu starea conflictuală dintre cele două popoare, iar hârtiile germane cu „honoris causa“ nu mai aveau, pentru el, nicio valoare.

În 1940, când Parisul a fost ocupat de nemţi, câţiva soldaţi au forţat intrarea în cripta Institutului creat de Pasteur. Un singur om a încercat atunci să-i împiedice să profaneze mormântul fondatorului: era paznicul Institutului, un bătrân pe care nemţii l-au pus repede la pământ. După ce şi-a revenit, paznicul a urcat în cămăruţa lui şi, pentru că dezonoarea i se părea prea mare, s-a sinucis trăgându-şi un glonţ în cap cu pistolul său de erou din Primul Război mondial. Paznicul se numea Joseph Meister, era alsacian şi cea dintâi fiinţă umană care, graţie vaccinului descoperit de Pasteur, fusese vindecată de rabie, la vârsta de nouă ani.

Mi-am reamintit aceste micro-momente ale istoriei citind recent enormităţi despre covidul care n-ar exista ori pe care unii turbaţi ajung să-l pună pe seama conspiraţiei mondiale. Aceştia, mă tem, nu cunosc nici ideea de cinste, nici grijă faţă de soarta bolnavilor, nici respectul faţă de medici; pentru ei, nu cred să apară prea curând un leac: educaţia cere timp”

Si acum sa curga contraargumentul cu Ana Pauker, valabil pentru orice situatie!