“-Muncesc în Spania la un abator. Fiul patronului muncește cot la cot mine și are o mașină mai veche decât a mea. Când l-am văzut prima dată în fabrică, am crezut că e băiatul bun la toate. L-am trimis după pâine de câteva ori, până când un coleg mi-a spus cine e. După ce am aflat cine e, nu l-am mai trimis după pâine. Dar a început să se ducă singur, fără să îi mai zic eu. Ca să nu pară arogant.

În ultimul timp ne-am împrietenit și am început să îi povestesc despre copiii de bani gata de la noi. Cum umblă ei pe la 2 Mai cu mașini de sute de mii de euro. El, la 25 de ani, vine la muncă. La abator. Cu bicicleta. Zice că nu îl interesează mașinile scumpe și nici viața de șmecher. Planului lui de viață este unul îndrăzneț: nu vrea nimic mai mult. Asta e viața pe care și-o dorește și consideră că banii lui tac-su sunt ai lui tac-su, nu ai lui. Sincer vă spun că aceste vorbe m-au speriat. Credeți că ar trebui să mă întorc în țară?”