“Băiatul meu a mers două luni la o școală de stat in România, în 2015. O experiență halucinantă. Mi s-au cerut bani pentru jaluzele, pentru tablă, pentru parchet, pentru bancă, pentru un laptop, un proiector etc. Un total de 500 euro. Am refuzat să plătesc și a “plătit” ăla mic din păcate. Pus in ultima bancă și insultat zilnic, trimis acasă de la serbare pentru că “deranja”, izolat de ceilalți copii care erau sfătuiți să nu se joace cu el. În plus părinții care plătiseră suma cerută mă sunau să imi spună ca plodul meu învață pe banii lor și că dacă aș avea bun simț ar trebui să îl mut… Numărul meu de telefon le fusese dat de învățătoare…După două luni am cedat nervos și l-am retras. Tot atunci am lăsat și România pentru totdeauna.”

O alegere înțeleaptă, cu siguranță.