“-Lucrez în Anglia la o familie de profesori. Lucrez în casă. Le fac curat. Nu e nicio rușine, muncesc cinstit. Mă plătesc bine, dar și mai încântată sunt de calitatea lor umană. O dată nu i-am auzit ridicând tonul și nici măcar să mă critice cu subînțeles. Oamenii țin minte când e ziua mea, îmi iau flori și mă trimit acasă să stau cu ai mei. Primă de Paște, primă de Crăciun, concediu legal. Salariul mi-l măresc în fiecare an fără să le cer eu. Înainte să vin în Anglia, lucram la fel, dar la o familie de parveniți, la noi în țară. În 3 ani, nu mi-au mărit o dată salariul. Îmi ziceau că mai găsesc 100 la poartă, dacă nu îmi convine. Plata se făcea mereu cu întârziere, “că nu ne-au intrat nici nouă”. Ea era toată ziua cu inspecția. Când nu era în toane bune, arunca pe jos după ce măturam și se lua de mine că fac treabă de mântuială. Odată, recunosc, am uitat să scutur preșul de pe hol și m-a sunat noaptea pilită. M-a luat direct cu alea grele: mi-a tăiat 10% din salariu pe două luni. Dar i-a ieșit doar pe o lună.

În a doua lună, eram deja în Anglia. Nu i-am anunțat. Îmi amintesc că m-a sunat tot ea, dimineața, să mă întrebe unde sunt. Și cât îmi mai ia să ajung. Acum i-am băgat eu din alea grele. I-am răspuns că, cu totul, mi-ar lua o zi să ajung la ei, dacă iau avionul. Dar să nu mă mai aștepte. Preaviz nu îi dau, că mă plătea fără acte. Și la plata fără acte nu se aplică legea cu preavizul. Se aplică alte legi, eventual. I-am mai recomandat și să nu încerce să plece de acasă, că e imposibil. Sunt 100 de persoane care îi blochează ieșirea din curte.”